Autorii pun în discuţie un aspect de bază al civilizaţiei: tipăritura. Producţia şi difuzarea textelor sunt în plin proces de schimbare: atât autorii, cât şi cititorii nu vor mai şti să lucreze fără să apeleze la informatică. Progresele tehnologice au favorizat dezvoltarea informaţiei digitale. Colecţiile de tipărituri, coservate de secole, sunt din ce în ce mai accesibile datorită digitizării.
Pornind de la fundamentele istorice ale documentelor digitale, prezentând arhitecturi şi tehnici de digitizare, şi ajungând până la tratarea bibliografică a documentelor digitale, prezervarea colecţiilor şi accesul cititorilor la acestea, cartea acoperă aproape toate domeniile legate de digitizare, contribuind la o înţelegere mai bună a necesităţii şi utilizării documentelor electronice, materia primă a bibliotecilor digitale.
Cartea lansează şi o provocare: depăşite de bibliotecile digitale, bibliotecile tradiţionale sunt destinate să dispară? Autorii demonstrează că nu acesta este adevărul: s-a născut doar un nou spaţiu documentar, prin integrarea hârtiei tipărite şi a documentului electronic. Pentru profesia de bibliotecar, biblioteca digitală a devenit „motorul propriei dezvoltări”.