Colecţia de manuscrise din cadrul Bibliotecii Naţionale a României numără aproape 40000 de unităţi biblioteconomice. Foarte diversă ca tematică şi ca prezentare fizică, ea poate fi utilă unei categorii largi de cercetători şi de studioşi în genere, făcând deliciul intelectual al celor preocupaţi de asemenea documente unicat.

Din numărul de ub-uri menţionat mai sus, circa 1500 sunt manuscrise de tip carte, 30000 de ub-uri constituie colecţia de scrisori, restul până la 40000 fiind diverse documente şi chiar acte. Există, de pildă, două suluri mari de pergament, conţinând fragmente din Tora în ebraică. Mai sunt 20 de firmanuri turceşti şi un manuscris indian pe hârtie lipită pe mici stinghii de lemn.

Manuscrisele de tip carte variază şi ele ca format, datare şi conţinut. În colecţie se află un manuscris-mamut în limba latină scris pe pergament, cu frumoase letrine şi datat secolul XVIII, dar şi un delicat manuscris persan de mici dimensiuni, de formă octogonală, probabil un horoscop, datând din prima jumătate a secolului XIX. Foarte numeroase sunt textele religioase vechi, cel mai timpuriu fiind un evangheliar de secol XIII, multe dintre ele scrise cu alfabet chirilic, dar şi manuscrise religioase copiate relativ recent precum "Canonul cel Mare" scris de mâna lui Picu Pătruţ, cu frumoase desene ce arată o credinţă naivă, dar sinceră. Mai sunt manuscrise în limba greacă, mai ales de muzică psaltică, precum şi manuscrise în limba latină; să nu uităm nici manuscrisele în limbile arabă şi turcă, în special un manuscris oriental de secol XIX, ce a fost găsit în timpul Războiului de Independenţă.
Epoca modernă este reprezentată de colecţia de jurnale a lui Titu Maiorescu, romanul "Enigma Otiliei" de George Călinescu şi romanul filosofic al lui Mircea Eliade "Lumina ce se stinge". Unele manuscrise sunt mai neobişnuite ca prezentare, de pildă două cărţi alcătuite din plăcuţe de lemn frumos xilogravate cu poezii eminesciene.

Corespondenţa este la fel de fascinantă. Sunt scrisori ale unor mari personalităţi româneşti: Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Cella Delavrancea, George Enescu, Nicolae Titulescu, Martha Bibescu, pentru a enumera doar câţiva. Marea majoritate a scrisorilor sunt în limbile română şi franceză, dar şi în italiană, spaniolă, engleză, germană. Există o scrisoare în limba suedeză şi una în japoneză.